Cu adevarat vindecator de cancer!

Sfantul Nectarie a aparut in viata mea intr-un moment in care credeam ca totul s-a terminat pentru mine.

In vara anului 2012, plecasem intr-o tara straina si imi facusem multe planuri de viitor, totul parea pentru prima data roz pentru mine, ma casatorisem, eram fericita. In aceasta tara, ai nevoie de viza, doar ca dura mult prea mult procedura, asa ca am preferat sa am statutul de turist in asteptarea vizei de rezident. Toata lumea imi spunea sa mi fac o asigurare de calatorie, dar eu am insistat ca n-am fost niciodata bolnava, iar cand esti tanar nu te gandesti la vreo boala, ci doar la banii aruncati pe o asigurare de care n-o sa te folosesti niciodata. 

In luna octombrie, am inceput sa ma simt rau, dar am zis ca am o simpla anemie si ca totul o sa treaca, am decis totusi sa-mi fac o asigurare, desi inca credeam ca era inutila. Cand am citit mai bine contractul scrie foarte clar ca daca esti bolnav in momentul in care ai facut asigurarea, n-o sa fii asigurat, dar am zis ca oricum nu o sa am nevoie de vreo spitalizare.

Dupa o zi intreaga petrecuta prin spital, am primit vestea ca aveam Leucemie Acuta Mieloida . M-am trezit atunci la o crunta realitate, eram bolnava de cancer.  In plus mi-au spus ca fara un transplant sansele mele de supravietuire sunt minime si ca chiar si cu un transplant, nu mi se poate garanta nimic. Prima seara a fost oribila, nu puteam realiza cum totul se poate transforma intr-un cosmar in doar cateva clipe.

A doua zi cei de la asigurari au zis din start ca nu vor plati, asa ca toata responsabilitatea imi apartinea. Am fost mutata la un alt spital, iar de acolo a inceput toata calatoria mea spre o a doua viata. Prin intermediul fratelui meu cunoscusem o femeie care cred ca este un inger uitat pe pamant. La aflarea vestii ca eram bolnava, aceasta femeie nu mai stia ce sa mai faca pentru mine. Ca un facut, atunci cand era mica si ea avusese leucemie. A venit sa ma viziteze la spital si mi-a adus cartea cu minunile si viata Sfantului Nectarie si o icoana. A fost prima data cand auzisem de acest sfant. Eram debusolata, eram mai mult singura in camera de spital si mi-era frica de orice. Incepusem chimioterapia, desi stiam ca n-am nici un ban si ma gandeam cu groaza la ceea ce avea sa urmeze.

Cand am inceput sa citesc cartea, eram plina de nadejde vazand marturiile celorlalti, simteam ca am primit un semn din cer si ca totul putea fi bine. La cateva zile, ingerasul meu se intorsese in vizita, de aceasta data cu alte cadouri pretioase, mir si apa sfintita de la o biserica din America avand hramului Sfantului Nectarie. Eram atat de fericita, il simteam tot mai aproape. Ciudat, dar desi eram foarte bolnava si aveam multe probleme ma simteam oarecum linistita si fericita pentru ca simteam atata iubire de la cei din jur, de la Dumnezeu si de la acest sfant de care nu auzisem inainte. 

La putin timp dupa, mamica mea adoptiva (cum imi placea sa-i spun pentru ca mama mea a decedat cand aveam eram mica) a venit din nou in vizita, cu alt mir trimis de o maicuta chiar din Eghina. Ingerasul meu scrisese o scrisoare si un acatist, iar aceasta maicuta a fost atat de draguta incat mi-a trimis acest mir si o alta iconita sfintita. Nu-mi venea sa cred cum lucra acest sfant pentru a-mi arata ca este acolo pentru mine.

Trecuse o luna de zile, terminasem prima chimioterapie, cei de la asigurari nu vroiau sa plateasca, asa ca spitalul a decis sa ma trimita inapoi in Romania pentru ca nu aveam bani si acumulasem deja o datorie de 60.000 $ . Am mers acasa, mai asteptam doar sa fac o punctie sa aflu daca am intrat in remisie. Plangeam non-stop si nu mai visam la nici o minune. Ma trimiteau in Romania, departe de sot, de frate, de nepotii, nu aveam nici o sansa sa ma mai intorc. N-aveam bani pentru un transplant, in Romania nu se facea, iar in Europa costa undeva la 200.000 $ 

Continuam sa ma rog, desi oarecum nu mai speram nimic, totul mi se parea imposibil, imi ziceam ca o sa fie numai voia lui Dumnezeu, mi-era frica doar pentru sufletul meu care nu era pregatit. Desi sunt o tara straina, avem o biserica romaneasca unde ma simt ca acasa, in casa Domnului. Din partea membrilor bisericii am primit o suma ce urma sa ma ajute la revenirea in tara. Era deja o minune, oamenii donau desi nu ma cunoscusera, il iubeau pe Dumnezeu si vroiau sa ma ajute. Nu ma mai gandeam la nimic, plangeam si eram distrusa, mi-era greu sa i vad pe cei dragi in jurul meu gandindu-ma ca va fi ultima data. Un om a reusit sa faca ceva ce parea vazut doar in filme, a reusit sa ajunga cu dosarul meu pana la ministrul sanatatii care a acordat un decret de urgenta oferindu-mi o asigurare de sanatate la care in mod normal n-as fi avut niciodata dreptul avand in vedere ca eram doar un turist.

Asa au inceput minunile primite: eram pentru prima data in remisie, urma sa continui tratamentele in acelasi spital, incepusera deja cautarile pentru un donator si eram asigurata.

Pe 12 februarie am avut parte de o alta minune, transplantul mult asteptat. Un suflet undeva in aceasta lume a decis sa mi doneze maduva osoasa pentru ca eu sa supravietuiesc.Soarta a facut ca transplantul sa fie exact in ziua in care mama mea a avut accidentul fatal. Mi-era atunci frica sa nu mi se intample la fel, dar a fost ziua in care am primit o a doua sansa la viata.

Desi nu au fost usoare toate chimioterapiile, radioterapiile, efectele secundare sau transplantul, rezultatul a meritat tot efortul. Am castigat mult mai mult din aceasta experienta. Am vazut ca eram iubita  de Dumnezeu si de acest sfant minunat, dar si de multi oameni, iar viata mi s-a schimbat in bine.

Atunci cand am acceptat transplantul si chimioterapia, am renuntat la un alt vis, acela de a avea un copil, deoarece tratamentele au fost mult prea dure asupra corpului asa ca doar o minune ar mai putea schimba asta. Cred ca am primit deja prea mult, asa ca ma multumesc cu ceea ce am, n-as vrea sa-l manui pe Dumnezeu.  Acum sunt in viata, sunt fericita, am o familie frumoasa, am niste nepoti adorabili pe care ii iubesc ca si cand ar fi ai mei. A trecut mai bine de un an de la transplant si totul este bine acum, analizele sunt normale.

Sfantul Nectarie a fost acolo pentru mine mereu, ca un prieten tacut. Chiar si cand ma facusem mai bine am primit prin intermediul fratelui meu o alta carte cu minunile sfantului de la niste oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata. Sfantul imi spunea astfel sa continui sa cred, ca si imposibilul e posibil pentru ca Dumnezeu e mare si bun, trebuie doar sa credem si sa ne caim pentru pacatele noastre.

Pentru mine Sfantul Nectarie va ramane mereu un sfant special, il iubesc enorm, desi simt ca nu i-am multumit suficient. Stiu ca a fost langa mine la fiecare pas si fiecare minune s-a produs prin ajutorul sau si prin rugaciunile sale catre Dumnezeu. Sper sa nu-l dezamagesc,iar aceasta a doua sansa sa fie o ocazie pentru a deveni o persoana mai buna, mai iubitoare si sa nu uit niciodata ceea ce a facut pentru mine.

         

 

Florentina25 Mai 2014 - 6:45amTrimiteți un mesaj autorului

Comentarii

doamne ajutene si iartane noua pacatele noastre si ne rugam ls sf nectarie sa ne binecuvanteze

f

Trimis de GEOO (neverificat) la 28 Mai 2014 - 1:53am

Adaugă comentariu nou